Planificare

În funcție de rolul pe care îl jucăm la un moment dat, adoptăm de cele mai multe ori un comportament înrădăcinat în noi înșine, căci adesea deciziile pe care le luăm și acțiunile pe care le întreprindem nu sunt altceva decât obiceiurile cărora nu le acordăm prea mare atenție. La fiecare început de an ne … Continuă lectura Planificare →

Mercur retrograd

De patru ori pe an, când prima planetă de la Soare atinge pe orbită cel mai îndepărtat punct de astrul cu pricina, ea încetinește puțin, rămânând în urma noastră – lucru care ne dă impresia că micuța planetă și-a schimbat sensul de mers. Astronomii s-au dumirit asupra fenomenului acum câteva sute de ani, iar dacă … Continuă lectura Mercur retrograd →

Efectul Pygmalion

Povestea sculptorului care, îndrăgostit de propria sa creație, a reușit să o însuflețească aducând-o la viață prin așteptările proiectate asupra ei, își exercită fascinația asupra noastră  de mii de ani. Pygmalion s-a comportat cu idealul feminin creat de propriile sale mâini ca și cum acesta ar fi fost, într-adevăr, capabil să se ridice la nivelul … Continuă lectura Efectul Pygmalion →

Ca să faceţi un poem dadaist, de Tristan Tzara

Pentru a face o poezie dadaistăLuaţi un ziar.Luaţi o pereche de foarfeci.Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.Decupaţi articolul.Taiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate acestea într-un săculeţ.Agitaţi-l încetişor.Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi … Continuă lectura Ca să faceţi un poem dadaist, de Tristan Tzara →

IMPRESII: Copiii de pe Volga, de Guzel Iahina

Alegem o carte pentru titlu, pentru copertă, pentru autor, pentru povestea care sperăm să se atingă măcar tangențial coarda noastră sensibilă. Oricâte recenzii am citi, oricât de mare ar fi capacitatea noastră de sinteză după ce o răsfoim, fiecare carte se dovedește a ascunde surprize exact unde ne așteptăm mai puțin. Gândul ne e purtat … Continuă lectura IMPRESII: Copiii de pe Volga, de Guzel Iahina →

Ion Mureșan – Introducere în poezie

Am avut o nevastă care m-a părăsit

din cauză că scriu poezii.

„Am terminat de scris un poem”, zic. Dă farfuriile de pe masa din bucătărie la o parte, își așează capul în palme și zice: „Te rog să mi-l citești!” Îl citesc. „E foarte frumos!” zice. „Vrei să-mi dai manuscrisul ca să-l citesc eu cu vocea mea interioară?” Îl citește și din loc în loc se oprește și exclamă:„E foarte frumos! E un poem foarte bun!”. Apoi: „Aici, în versurile cinci și șase, ce ai vrut să spui?” „Nimic deosebit. Azi dimineață am ieșit pe balcon. Cerul era de un albastru desăvârșit. Dar am avut o ciudată senzație de imperfecțiune a lumii. Și atunci am avut o viziune, o imagine: am văzut o jumătate de femeie plutind deasupra orașului.

Vezi articolul original 356 de cuvinte mai mult