VERSURI: Camera cheilor antice, de Elena Mikhalkova

Cu greu rezistăm tentației de a răsfoi cărțile de dezvoltare personală care par să acapareze spațiul cultural al omului modern. Chiar dacă recunoaștem, în sinea noastră, că nu suntem dispuși să depunem vreun efort pentru a urma sugestiile celor ce au atins succesul, simplul fapt că am aflat despre ele ne face să ne simțim mai bine. Poate chiar ne propunem să le luăm în considerare cândva. Până când, într-o bună zi, ni se înfățișează un îndemn atât de simplu, încât ne determină să ne privim cu adevărat în oglindă.

Bunica mea mi-a dat cândva un sfat:

În vremuri grele, mergi înainte cu pași mici.

Fă ce ai de făcut, dar câte puțin.

Nu te gândi la viitor, sau la ce-ar putea fi mâine.

Spală vasele.

Șterge praful.

Scrie o scrisoare.

Gătește o supă.

Vezi?

Deja mergi înainte, pas cu pas.

Fă un pas și oprește-te. Odihnește-te.

Mai fă un pas.

Apoi altul.

Nu-ți vei da seama, dar pașii tăi vor deveni tot mai mari.

Și va veni o vreme când te vei putea gândi la viitor fără să plângi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s